vădit dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe faţă, a denunţa, a demasca. – Din sl. vaditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂDÍT, -Ă, vădiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂD//Í ~ésc tranz. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenţia. 2) (persoane) A arăta aşa cum este; a da pe faţă; a da de gol; a trăda; a destăinui. /<sl. vaditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VĂD//Í mă ~ésc intranz. A se face văzut; a ieşi la iveală; a se releva. /<sl. vaditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂDÍT1, vădită (vădiţi, vădite) Care se vede dintr-o dată; care se observă la prima vedere; evident. /v. a (se) vădi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂDÍT2 adv. Cu claritate; limpede. /v. a (se) vădi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vădí (-désc, -ít), vb. – 1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunţa, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidenţă, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv. – Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală.
(Dicţionarul etimologic român)

vădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂDÍ vb. 1. v. manifesta. 2. v. denota. 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂDÍ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
(Dicţionar de sinonime)

VĂDÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. evident. 4. v. indiscutabil. 5. v. notoriu. 6. v. făţiş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vădi ≠ a masca, a voala
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vad vadi

Cuvinte se termină cu literele: it dit adit