vădrar

VĂDRÁR, vădrari, s.m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂDRÁR ~i m. înv. Slujbaş însărcinat cu încasarea vădrăritului. /vadră + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vădrár s. m. (sil. -drar), pl. vădrári
(Dicţionar ortografic al limbii române)