văduvi dex - definiţie, sinonime, conjugare
VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viaţă de văduv. – Din văduv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẮDUV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care şi-a pierdut (prin moarte) soţul sau soţia şi nu s-a mai recăsătorit. /<lat. viduus, ~ua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VĂDUV//Í ~ésc 1. tranz. (persoane) 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv. /Din văduv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vắduv (-vi), s.m. – 1. bărbat care şi-a pierdut soţia prin moarte. – 2. (Adj.) Vid, liber, gol. – Var. Trans. văduu, vădan, Mold. văduvoi, vădăoi, văduoi, Trans. văduvariu, vădulariu. Mr. veduu. Lat. vĭdŭus (Puşcariu 1851; REW 9321), cf. it. vedovo, prov. vezoa, fr. veuf, cat., sp. viudo, port. viuvo. Pentru evoluţia celui de-al doilea v, cf. it. vedovo şi măduvă (Tiktin; după părerea eronată a lui Cihac, II, 443 şi Conev 59, din sl. vidova „văduvă”). Uz general (ALR, I, 279). Vădan, pe care Tiktin îl găseşte greu de explicat, trebuie să fie în loc de *văduvan, cf. văduvoi faţă de văduoi. – Der. văduvă (var. vădană, văduvoaie, văduvoaie, văduvioară, văduviţă), s.f. (femeie căreia i-a murit soţul), din lat. vĭdŭa (după Miklosich, Lexicon, 116, din sl. vĭdova); văduvioară (var. văduviţă), s.f. (peşte, Idus melatonus; plantă, Scabiosa atotpurpurea); văduvi (var. Mold. vădăni), vb. (a rămîne văduv; a lipsi de, a lăsa gol); văduvie (var. Mold. vădanie), s.f. (starea de văduv sau de văduvă); vădu(v)esc, adj. (de văduv).
(Dicţionarul etimologic român)

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; f. sg. văduvă, pl. văduve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

văduví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. văduveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLOAREA-VĂDUVELOR s. v. ruin.
(Dicţionar de sinonime)

VĂDUV adj., s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădan, (Olt.) văduvar, (înv.) sărac. (I-a murit soţia, a rămas ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂDUVÍ vb. (Mold. şi Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂDUVÍ vb. v. lipsi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vad vadu vaduv

Cuvinte se termină cu literele: vi uvi duvi aduvi