vămuire

VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂMUÍRE, vămuiri, s.f. Acţiunea de a vămui. – V. vămui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂMU//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de import şi export) A supune unei taxe vamale. /vamă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vămuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vămuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VĂMUÍRE s. vămuială. (Operaţia de ~.)
(Dicţionar de sinonime)