văpăit

VĂPĂÍ, pers. 3 văpăieşte, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂPĂÍT s.n. (Reg.) Pescuitul cu văpaiţa (2). – V. văpăi.
(Dicţionarul limbii române moderne)

văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéşte / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

văpăí/văpăiá vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéşte/ văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. văpăiáscă/văpăiéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)