văpaie dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂPÁIE, văpăi, s.f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arşiţă, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiţă (2). – Cf. alb. v a p e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂP//ÁIE ~ăi f. 1) Ansamblu de flăcări mari, mai ales de culoare roşie, apărute în procesul arderii în mediul aerian; pară mare. 2) Emanaţie cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică; dogoare; pară. [G.-D. văpăii] /<alb. vapë
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

văpáie (-ắi), s.f. – Pară, flacără mare. Origine necunoscută. Se indică de obicei posibilitatea unui lat. *vapaliavapa (Puşcariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vapë „căldură” (Cihac, II, 721); dar relaţia dintre aceste cuvinte nu este clară. Poate este dubletul lui vipie, s.f. (arşiţă). Der. (în)văpăia, vb. (a arde cu flacără); svăpăiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), această relaţie semantică nu este clară (probabil „descompus ca cel care scapă de la incendiu”; după Creţu, din sl. sverĕpovati „a exaspera”; după Tiktin, se pleacă de la ideea de „aprins”).
(Dicţionarul etimologic român)

văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéşte / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂPÁIE s. 1. v. vâlvătaie. 2. v. flacără. 3. v. dogoare.
(Dicţionar de sinonime)

VĂPÁIE s. v. fachie, opaiţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vap vapa vapai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie paie apaie