văruit

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafaţă tencuită, lipită etc. a unui element de construcţie cu un strat subţire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂRUÍT¹ s.n. Văruire. – V. vărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂRUÍT², -Ă, văruiţi, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂRU//Í ~iésc tranz. (pereţii, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

văruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. văruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

văruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VĂRUÍ vb. v. spoi.
(Dicţionar de sinonime)

VĂRUÍT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereţilor unei camere.)
(Dicţionar de sinonime)