vătămătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuinţată ca plantă medicinală şi de nutreţ (Anthyllis vulneraria). 3. S.f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculeţe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTĂMĂTOÁRE ~i f. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii şi cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutreţ şi ca plantă medicinală. /a vătăma + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂTĂMĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a (se) vătăma + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂTĂMĂTÓR2 ~i m. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. /a vătăma + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătămătór adj. m., s. m., pl. vătămătóri; f. sg. şi pl. vătămătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂTĂMĂTOÁRE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului.
(Dicţionar de sinonime)

VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contrain-dicat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Vătămător ≠ nedăunător, nevătămător
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vat vata vatam vatama

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare