vătămare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A dăuna sănătăţii, integrităţii corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Lat. victimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTĂMÁRE, vătămări, s.f. (Pop.) Acţiunea de a (se) vătăma şi rezultatul ei. – V. vătăma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂTĂMÁ vátăm tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a răni. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a răni; a traumatiza; a leza. /<lat. victimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VĂTĂMÁ mă vátăm intranz. A se îmbolnăvi de hernie. /<lat. victimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătămá (vátăm, -át), vb. – 1. A damblagi, a schilodi. – 2. A strica, a avaria, a cauza pagube. – 3. A distruge, a ruina. – 4. (Refl.) A se îmbolnăvi de hernie, a face hernie. – Mr. vatăm, vătămare „a ucide”, megl. vatăm. Lat. vĭctĭmāre (Cipariu, Gram., 78; Philippide, Principii, 48; Byhan 5; Şeineanu, Semasiol., Meyer, Alb. St., IV, 107; Creţu 363; Koerting 10148; Pascu, I, 182; Graur-Rosetti, BL, III, 72). Sensul de „a ucide” apare în lat. med. (cf. Deuter., XII, 21 şi XV, 21, în Codex lugdunensis); cel de a distruge pare să impună faza de „a sacrifica inutil”. Trecerea lui ctt se explică prin faza ptt, unde p a fost disimilat de labiala anterioară, cf. pată, boteza. Subzistă, totuşi, o dificultate încă neelucidată şi anume trecrea lui iă, care, deşi normală în rom., nu pare posibilă în mr., cf. vĭrĭdia › mr. vearză, rom. varză; aceeaşi dificultate pare să existe în a băga, v. mai sus. Toate aceste dificultăţi la un loc au făcut îndoielnică aceată etimologie. Densusianu, Rom., XXXIII, 289; Densusianu, GS, VII, 273;Weigand, Jb., II, 221; Puşcariu 1865 o contrazic hotărît. Alte soluţii propuse, de la un lat. *vatimāre sau vatināre, obţinut prin contaminarea lui vĭctĭmāre cu vates (Candrea, Éléments, 59; Weigand, Jb., II, 221; REW 9171; cf. Tiktin) nu par mai probabile şi demonstrează cu destulă elocvenţă că nu-i uşor de abandonat etimonul vĭctĭmāre. Numai Philippide, II, 740, citează alb. vuai, care nu pare să fie legat de cuvîntul rom. Sensul de „a face hernie” apare în Trans. şi Mold. (ALR, I, 125), dar îl cunoaştem şi în Munt. Der. vătămare, s.f. (daună, prejudiciu); vătămător, adj. (dăunător, păgubitor, stricător); nevătămător, adj. (inofensiv); vătămătoare, s.f. (plantă, Anthyllis vulneraria); vătămătură, s.f. (daună, prejudiciu, schilodire, paralizie; hernie).
(Dicţionarul etimologic român)

vătămá vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 sg. şi pl. vátămă; conj. prez. 3 sg. şi pl. vátăme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătămáre s. f., g.-d. art. vătămării; pl. vătămări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂTĂMÁ vb. 1. v. dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂTĂMÁ vb. v. boşorogi, răni.
(Dicţionar de sinonime)

VĂTĂMÁRE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. (~ cor-porală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂTĂMÁRE s. v. afecţiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rănire, stricare, stricăciune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vat vata vatam vatama

Cuvinte se termină cu literele: re are mare amare tamare