vătaf dex - definiţie, sinonime, conjugare

vătaf

[Sinonime]
VĂTÁF, vătafi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbaşi sau de oşteni ai domniei. ♢ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = şeful poliţiei. Vătaf de plai = şef al plăieşilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = şef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcţionar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, şef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meşteşugari. ♦ Spec. Căpetenie a căluşarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunţi. [Var.: (reg.) vătáş, vătáv s.m.] – Cf. ucr. v a t a h a, pol. w a t a h a, bg. v a t a h.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTÁF ~i m. 1) (în Moldova şi Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija şi supraveghea munca la o moşie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor şi slujitorilor. 3) pop. Conducător al căluşarilor sau al unei cete de colindători. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătáf (-fi), s.m. – 1. Şef, căpitan, comandant peste 500 de oameni. – 2. În Mold., sec. XVI, administrator al unei provincii sau al unui judeţ. – 3. În Munt., sec. XVII-XIX, administrator de plasă. – 4. Nume a diferitelor funcţii adminstrative înv.: vătaf de aprozi, portar principal; vătaf de plai, căpitan al poliţiei de frontieră; vătaf de visterie, şef de percepţie; vătaf de cămară, slujbaş al palatului; vătaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; vătaf de călăraşi, căpitan de cavalerie. – 5. Conducător al unei bresle sau al unui serviciu. – 6. Şef în general; vătaf de tîlhari; vătaf de ciobani; vătaf de ţigani. – 7. Administrator, intendent, garant, împuternicit, director. – Var. înv. vătav, vătah, vătaş, vatav. Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym. Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; cf. Cihac, II, 451). Apare în idiomuri sl. cf. vatah, vataf, rut. vatah,vatag, vatajko, vataško, pol. wata(c)ha, rus. vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin rom., cf. Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile, 191. Azi se foloseşte numai în sensurile 6 şi 7. Der. vătăşel (var. vătăjel), s.m. (funcţionar inferior la primărie; înv., perceptor; Mold., vornicel (la nunţi), persoană însărcinată cu protocolul); vătăşoaie, s.f. (femeie, nevastă de vătaf; înv., femeie care suplinea pe tatăl orfanilor); vătăşi (var. vătăji), vb. (a administra, a dirija, a guverna); vătăşie (var. vătăjie), slujba, biroul vătafului; înv., impozite, taxe, podărit); vătăşiţă (var. vătăjiţă), s.f. (nevastă de vătaf; jupîneasă care ţinea cheile; Trans., prietenă care asistă mireasa în timpul nunţii).
(Dicţionarul etimologic român)

vătáf s. m., pl. vătáfi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VĂTAF DE PLÁI s. v. subprefect.
(Dicţionar de sinonime)

VĂTÁFUL s. art. v. lucifer, satana, scara-oţchi, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

VĂTÁF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moşie.) 2. v. conducător. 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. v. vătăşel. 5. v. bulibaşă.
(Dicţionar de sinonime)

VĂTÁF s. v. administrator, vechil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vat vata

Cuvinte se termină cu literele: af taf ataf