vătuie dex - definiţie, sinonime, conjugare
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuşi cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s.m. şi f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus (< vitulus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂTU//Í ~iésc tranz. (obiecte de îmbră-căminte) A căptuşi cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂTÚI ~ m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătúi (-i), s.m. – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. – Var. vătuiu, văitoi. Mr., megl. vitul’u. Lat. *vĭtŭleus (Weigand, Krit. Jb., XII, 98; Weigand, Jb., XVI, 230; Puşcariu 1867; REW 9406). Der. din lat. *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tînăr” (Cihac, II, 534) nu este probabilă. Se folosea mai demult ca adj., cf. Dosoftei, taur vătui „tăuraş”. Din rom. trebuie să provină alb. vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405).
(Dicţionarul etimologic român)

vătúi s. m., pl. vătúi, art. vătúii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vătuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătúie s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătúi, vătúi, s.m. (reg.) 1. ied de un an. 2. pui de iepure. 3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
VĂTÚI s. (ZOOL.) (Olt. şi Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vat vatu vatui

Cuvinte se termină cu literele: ie uie tuie atuie