vadea dex - definiţie, sinonime, conjugare
VADEÁ, vadele, s.f. (Înv.) Termen de plată; scadenţă, soroc. – Din tc. vāde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe faţă, a denunţa, a demasca. – Din sl. vaditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂD//Í ~ésc tranz. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenţia. 2) (persoane) A arăta aşa cum este; a da pe faţă; a da de gol; a trăda; a destăinui. /<sl. vaditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VĂD//Í mă ~ésc intranz. A se face văzut; a ieşi la iveală; a se releva. /<sl. vaditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vadeá (-éle), s.f. – Scadenţă, soroc. – Mr. vadea. Tc. vade (Şeineanu, II, 374), cf. alb., bg. vade, sb. vada.
(Dicţionarul etimologic român)

vădí (-désc, -ít), vb. – 1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunţa, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidenţă, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv. – Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală.
(Dicţionarul etimologic român)

vadeá s. f., art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl. vadéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VADEÁ s. v. scadenţă, termen.
(Dicţionar de sinonime)

VĂDÍ vb. 1. v. manifesta. 2. v. denota. 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂDÍ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vădi ≠ a masca, a voala
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vad vade

Cuvinte se termină cu literele: ea dea adea