vagabondare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără ţintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VAGABONDÁRE, vagabondări, s.f. Acţiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără ţintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].
(Dicţionar de neologisme)

VAGABONDÁRE s.f. Acţiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].
(Dicţionar de neologisme)

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără ţintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginaţie) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
(Marele dicţionar de neologisme)

vagabondá vb., ind. prez. 1 sg. vagabondéz, 3 sg. şi pl. vagabondeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cu-treiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
(Dicţionar de sinonime)

VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vag vaga vagab vagabo

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare ondare