VÁICĂR, vaicăre, s.n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din vaicări (derivat regresiv).(Dicţionarul explicativ al limbii române)
váicăr s. n., pl. váicăre(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:VÁICĂR s. v. tânguire, vaier, vaiet.(Dicţionar de sinonime)