VÁIET, vaiete, s.n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferinţă; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VĂIETÁ vb. I. v. văita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
váiet s. n., pl. váiete
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VĂIETÁ vb. I. v. văita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
(Dicţionar de sinonime)