valență dex - definiţie, sinonime, conjugare
VALÉNŢĂ, valenţe, s.f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor şi care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ♢ Liniuţă de valenţă (şi eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forţă de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însuşire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VALÉNŢĂ s.f. 1. Forţa de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificaţie; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].
(Dicţionar de neologisme)

VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
(Dicţionar de neologisme)

VALÉNŢĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificaţie; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcţie de conţinutul noţional şi semantic al acestuia. (< fr. valence)
(Marele dicţionar de neologisme)

-VALÉNT elem. „care valorează”, „valenţă”. (< fr. -valent, cf. lat. valens)
(Marele dicţionar de neologisme)

valénţă s. f., g.-d. art. valénţei; pl. valénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

valént adj. m., pl. valénţi; f. sg. valéntă, pl. valénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VALÉNŢĂ s. (CHIM.) valenţă auxiliară = valenţă coordinativă, valenţă secundară; valenţă coordinativă v. valenţă auxiliară; valenţă primară = valenţă principală; valenţă principală v. valenţă primară; valenţă secundară = valenţă auxiliară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va val vale valen valent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta alenta