valvă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÁLVĂ, valve, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereţii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permiţând căderea seminţelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care serveşte la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulaţiei unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẤLVĂ, (4) vâlve, s.f. 1. Agitaţie deosebită provocată de un fapt ieşit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreţie, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, ştimă. ♢ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpâneşte, supraveghează şi distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s.f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂLV//Ă ~e 1) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; vâltoare; tumult. 2) Părere publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva sau ceva; reputaţie; faimă. /<sl. vluhvu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vîlvă (-ve), s.f. – 1. Vrăjitor, vraci. – 2. (Trans.) Duh, stafie. – 3. Fast, alai, pompă. – 4. Glorie, triumf. – 5. Renume, faimă, celebritate. – 6. Zgomot, zarvă, hărmălaie. – 7. Punct culminant, culme. – Var. înv. vîlfă. Sl. vlŭchva „vrăjitor” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 446), cf. bg. vălhva. De origine expresivă, în sl., de la vlŭsnati „a bîigui”, a fost considerat drept expresiv în rom. şi confundat cu rădăcinile expresive fîlf-, bîlb-, pîlp- (Tiktin; Iordan, BF, II, 187), ceea ce explică ultimele sale sensuri şi cele ale majorităţii der. Der. vîlhovnic, s.m. (vraci), înv. din sl. vlŭhovĭnikŭ; vîlhovnicie, s.f. (magie); vîlvîi, vb. (a palpita, a se agita), se zice mai ales despre flăcări, cf. pîlpîi, fîlfîi; vîlvoare (var. vulvoare, vîlv(ăt)aie, vîlvăraie), s.f. (pălălaie); vîlvoi (var. vulvoi), adj. (aspru, ciufulit); vîlvoia, vb. (a se face părul măciucă, a se ciufuli); vîlvora (var. vîlvăra), vb. (a arunca flăcări, a arde cu flacără tremurătoare); vîlvotă, s.f. (flăcăraie); învîlvăta (var. învîlvora), vb. (a arde cu flacără). Legătura acestor cuvinte cu un lat. volvor (Candrea-Dens., 787) este puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

VÁLVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unei păstăi. 3. Organ de maşină care serveşte la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulaţiei unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părţilor moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].
(Dicţionar de neologisme)

VÁLVĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele două jumătăţi ale unei păstăi. 3. organ de maşină care serveşte la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulaţiei unui fluid într-o conductă etc. 4. instrument pentru depărtarea părţilor moi care astupă intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve, lat. valva)
(Marele dicţionar de neologisme)

válvă s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vâlvă s. f., g.-d. art. vâlvei; (zâne) pl. vâlve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂLVA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
(Dicţionar de sinonime)

VÂLVĂ s. 1. v. agitaţie. 2. v. senzaţie. 3. (fig.) ecou, răsunet. (~ produsă. de descoperirea făcută.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂLVĂ s. v. alai, faimă, fast, notorietate, pompă, prestigiu, renume, reputaţie, vază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va val valv

Cuvinte se termină cu literele: va lva alva