vamă
[Sinonime]
VÁMĂ, vămi, s.f. 1. Instituţie de stat care se ocupă cu evidenţa şi controlul asupra intrării şi ieşirii din ţară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. şi care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcţionează această unitate. ♦ Taxă care se plăteşte ca un bun să treacă dintr-o ţară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a ţării. ♢ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunţe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credinţele populare) Fiecare dintre cele şapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece şi călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÁMĂ vămi f. 1) Instituţie de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor şi a altor bunuri la intrarea într-o ţară sau la ieşirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituţie. 3) Taxă care se plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vámă (vắmi), s.f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameş (var. Trans. vămaş, Bucov. vămariu), s.m. (funcţionar la vamă; păzitor al vămilor cereşti), din mag. vámos; vămeşie (var. vămăşie, înv. vămişie), s.f. (slujba de vameş); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Paşca, Dacor., X, 151); vămuială, s.f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămăşesc, adj. (de vamă sau de vameş).
(Dicţionarul etimologic român)
vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniţă, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~). 2. punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)
(Dicţionar de sinonime)
VÁMĂ s. v. uium.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÁMĂ vămi f. 1) Instituţie de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor şi a altor bunuri la intrarea într-o ţară sau la ieşirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituţie. 3) Taxă care se plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniţă, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~). 2. punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)
(Dicţionar de sinonime)
VÁMĂ s. v. uium.
(Dicţionar de sinonime)