van dex - definiţie, sinonime, conjugare
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ♢ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe ~e. /<lat. vanus, it. vano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s.f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.
(Dicţionarul etimologic român)

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].
(Dicţionar de neologisme)

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].\r\n
(Dicţionar de neologisme)

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)
(Marele dicţionar de neologisme)

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)
(Marele dicţionar de neologisme)

în ván loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va

Cuvinte se termină cu literele: an