vană dex - definiţie, sinonime, conjugare
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări şi a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales peşti mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruinţă. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẤNĂ, vine, s.f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe şi ţesuturi la inimă; p. gener. (fam.) orice vas sangvin; venă (1). ♢ Expr. a-i îngheţa (sau a i se slei) cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică. 2. (Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; muşchi. ♢ Vână de bou = cravaşă făcută din ligamentul cervical posterior al boului; p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care menţin ordinea publică. ♢ Loc. adj. Tare (sau bun) de vână = puternic, viguros. Slab de vână = neputincios, slăbănog. ♢ Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic. 3. (Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi şi gleznă; gambă. ♢ Loc. adj. şi adv. Pe (sau în) vine = (despre pantaloni) lăsaţi sau căzuţi mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsaţi sau căzuţi. ♢ Loc. adv. pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiţi, sprijinind greutatea corpului pe gambe. ♢ Expr. (Reg.; în legătură cu verbe de mişcare) Cu coada între vine = umilit, ruşinat. II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă. 2. Şuviţă, coloană de lichid; p. ext. dâră. ♢ Vâna apei = curentul, şuvoiul apei. 3. (Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile rădăcinii unui copac. – Lat. vena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÁNĂ, vane, s.f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianţă etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care serveşte la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulaţiei unui fluid. – Din germ. Wanne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ♢ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe ~e. /<lat. vanus, it. vano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (fiinţe, lucruri) A urmări cu insistenţă. /<lat. venare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÂNĂ víne f. 1) Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; venă. ♢ ~ portă vâna care primeşte sângele din organele abdominale şi-l duce în ficat. Vine cave cele două vine care aduc sângele în auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid în auriculul stâng şi ale căror ramificaţii străbat plămânii. A avea sânge în vine a fi energic, plin de viaţă. A-i îngheţa (sau a i se slei) cuiva sângele în vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frică. 2) pop. (la om şi la unele animale) Ţesut cărnos contractil care asigură mişcarea corpului şi a organelor lui; muşchi. ♢ Tare de ~ (sau vârtos la ~) înzestrat cu o mare putere fizică; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizică; slăbănog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi şi gleznă; gambă. ♢ A se lăsa (sau a şedea) pe vine a sta cu genunchii îndoiţi fără a se sprijini de ceva. A i se muia vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slăbiciune. Cu coada între vine cuprins de ruşine. 4) Masă compactă şi continuă de substanţă minerală sau de roci eruptive aflată în crăpăturile scoarţei terestre; filon. ~ auriferă. 5) Strat de apă care se găseşte în interiorul solului; pânză subterană de apă. 6) Şuviţă de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificaţiile vaselor purtătoare de sevă pe suprafaţa unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÁN//Ă ~e f. 1) vas special (adânc şi lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulaţia apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s.f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.
(Dicţionarul etimologic român)

vînă (víne), s.f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Muşchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Puşcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s.n. (curea de ham sau de şa); vînare, s.f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă iţarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux.
(Dicţionarul etimologic român)

vánă (-ne), s.f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Puşcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s.n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Puşcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s.f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s.m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreţi şi 500 pedestraşi; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s.f. (vînătoare); vînătură, s.f. (vînat).
(Dicţionarul etimologic român)

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].
(Dicţionar de neologisme)

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].\r\n
(Dicţionar de neologisme)

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)
(Marele dicţionar de neologisme)

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)
(Marele dicţionar de neologisme)

VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne)
(Marele dicţionar de neologisme)

în ván loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. şi pl. vâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vână (vas sangvin, tendon, gambă, pânză sau coloană de apă) s. f., g.-d. art. vínei; pl. víne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNĂ s. 1. venă. 2. vână de bou = (prin Mold.) salamastră. 3. (GEOL.) filon. (O ~ de aur.) 4. v. pânză. 5. v. dungă.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNĂ s. v. cartilaj, gambă, ligament, nervură, puls, tendon, undă pulsatilă, zgârci.
(Dicţionar de sinonime)

VÁNĂ s. 1. baie, cadă, (înv. şi pop.) scăldătoare, (înv. şi reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. şi Mold.) scaldă, (prin Transilv.) şiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulaţiei unui fluid.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van

Cuvinte se termină cu literele: na ana