vanatorime
VÂNĂTORÍME s.f. Mulţime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)