vandal dex - definiţie, sinonime, conjugare

vandal

VANDÁL, vandali, s.m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe ţărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat şi de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt şi distrugând numeroase valori culturale şi artistice ale antichităţii. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale şi artistice. – Din fr. vandale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VANDÁL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VANDÁL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul roman de răsărit, producând mari distrugeri. 2. (Fig.) Cel care are o comportare necivilizată (faţă de operele şi bunurile culturii). [< fr. vandale].\r\n
(Dicţionar de neologisme)

VANDÁL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)
(Marele dicţionar de neologisme)

vandál s. m., pl. vandáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: va van vand vanda

Cuvinte se termină cu literele: al dal ndal andal