var dex - definiţie, sinonime, conjugare
VAR2 s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s.m. şi f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenţii persoanelor care sunt fraţi sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relaţie de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VAR1 s.n. Oxid de calciu obţinut prin calcinarea rocilor calcaroase (şi prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcţii, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereţilor caselor. – Din sl. varŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ♢ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinţei, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-şi vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-şi vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-şi vârî (sau a-i vârî cuiva) minţile în cap = a-şi da bine seama (sau a face să-şi dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminţi sau a se face să se cuminţească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenţie) neinţelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forţat). ♢ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieţi, în toţi sperieţii, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoşa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la puşcărie) = a face să fie închis, întemniţat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ♢ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câştiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecţia sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ♢ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alţii (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂR veri m. Persoană de sex masculin considerată în raport cu fiica sau fiul unchiului ori a mătuşii. /<lat. verus, ~a
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VAR ~uri n. Material de construcţie obţinut prin arderea calcarului. ♢ ~ stins produs obţinut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluţie de apă şi var stins folosită în special pentru văruitul pereţilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feţei. /<sl. varu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VÂRÎ́ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ♢ A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forţa pe cineva să facă ceva contra voinţei sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înţeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-şi ~ (sau ~ cuiva) minţile în cap a se cuminţi sau a cuminţi pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forţat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. ~ vacile în ocol. ♢ ~ pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viaţa cuiva; a omorî. /<sl. virĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VÂRÎ́ mă vâr intranz. A interveni între alţii. ♢ ~ în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerinţe insistente. ~ sub pielea cuiva a câştiga susţinerea cuiva prin linguşire. /<sl. virĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

var s.n. – Oxid de calciu. – Megl. var. Sl. varŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 448; Conev 79), de la variti „a coace”, cf. bg., rus. var, pol. var. – Der. vărar, s.m. (muncitor care lucrează cu var; vînzător de var); vărărie, s.f. (loc cu var); varniţă, s.f. (loc cu var, cuptor de var), din sl. varĭnica, cf. bg. varnica; vărnicer, s.m. (vărar); văros, adj. (cu var, cu aspect de var); vărui, vb. (a da cu var); văruială, s.f. (văruit; apă de var).
(Dicţionarul etimologic român)

văr (véri), s.m. – Grad de rudenie între copiii persoanelor care sînt fraţi şi surori. – Mr., megl. ver, istr. veru „adevărat”. Lat. (consobrinus) vērus (Cipariu, Gram., 27, 11; Puşcariu 1856; REW 9262), cf. it., v. sp., port. vero, prov., cat. ver, v. fr. voir. Pentru evoluţia semantică, cf. sp. primo. Uz general (ALR, I, 173). Sensul etimologic s-a păstrat în istr. şi poate şi în vare, conj. (atunci, căci), care pare să reprezinte lat. vere, formă azi înv. şi complet înlocuită de oare. – Der. vară, s.f. (corespondentul feminin al lui văr); verişor, s.m. (văr); verişoară, s.f. (vară); vărui, vb. (a se numi văr), formaţie glumeaţă, folosită rar, de ex. de Alecsandri; verie, s.f. (calitatea de văr). După REW 9180, vare provin din lat. velle, soluţie improbabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”.
(Dicţionarul etimologic român)

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la iniţialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].
(Dicţionar de neologisme)

VERI- v. vero-.
(Dicţionar de neologisme)

VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)
(Marele dicţionar de neologisme)

var (fiz.) s. m., pl. vari
(Dicţionar ortografic al limbii române)

văr s. m., voc. vére; pl. veri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă de var s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piátră-de-vár s. f. (sil. -tră)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

var (material) s. n., pl. váruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vârî́ vb., ind. prez. 1 sg. vâr, imperf. 3 sg. vârá, conj. prez. 3 sg. şi pl. vâre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

véri- prefixoid (înv.) având valoarea lui ori: – vericine = oricine.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
VĂR s. verişor, (pop. şi fam.) veric, verişcan, (Maram.) verincel. (Sunt veri primari.)
(Dicţionar de sinonime)

VAR s. 1. (rar) calce. 2. var nestins v. oxid de calciu; var stins v. hidroxid de calciu.
(Dicţionar de sinonime)

VÂRÎ vb. 1. v. băga. 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moşier.) 11. v. investi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vârî ≠ a scoate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va

Cuvinte se termină cu literele: ar