vargă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, s.f. I. 1. Nuia lungă, subţire şi flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ♢ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de beţe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băţ de undiţă. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puştile şi cu care se curăţa ţeava puştii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subţire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina şi ramurile ţepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuş; vargă-de-aur = splinuţă (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o ţesătură). – Lat. virga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÁRG//Ă vergi f. 1) ramură lungă, subţire şi flexibilă, curăţată de ramificaţiile laterale şi de frunze; nuia; jordie. ♢ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaimă etc.). ~a-ciobanului plantă erbacee perenă, cu tulpină şi ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule. ~de-aur plantă erbacee perenă, cu flori galbene, în formă de ciorchini. 2) înv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ♢ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rău. A-i duce cuiva vergile a se îngrijora de soarta cuiva. 3) Lovitură aplicată cu o astfel de nuia. 4) înv. Unealtă cu care se încărca puşca sau se curăţa ţeava ei; arbiu. 5) Beţişor subţire şi flexibil (din lemn, metal, os etc.) având diferite întrebuinţări; baghetă. [G.-D. vergii] /<lat. virga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VĂR//GÁ ~ghéz tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

várgă (vărgi), s.f. – 1. Nuia, vergea, băţ, baghetă. – 2. Fîşie, dungă, nervură. – Mr., megl. veargă, istr. verge. Lat. vĭrga (Puşcariu 1858; Philippide, II, 661; REW 9361), cf. it., prov., cat., sp., port. verga, logud. birga, gal. berga. Este dubletul lui vergă, s.f. (bară care susţine vela), din it. verga. – Der. vărga, vb. (a face dungi, a stria); vărgat (mr., megl. virgat), adj. (dungat, striat), care ar puteaprovină şi din lat. vĭrgātus (Puşcariu 1859; REW 9362); vărgui (var. vărgălui), vb. (a fereca, a întări cu bare); vergea (mr., megl. virdzeauă), s.f. (nuia, băţ; baghetă; bară de fier), dim. de la vargă, sau direct. din lat. *vĭrgĕlla (Puşcariu 1876; Iordan, Dift., 59; REW 9363), cf. v. it. vergella, fr. vergelle; vergel, s.n. (un anumit obicei folcloric de Crăciun sau de Anul Nou, în care se încearcă să se ghicească viitorul cu ajutorul unor beţişoare), în Mold. şi Trans. (după ipoteza improbabilă a lui Lacea, Dacor., IV, 785, din mag. veszkedni); vergela, vb. (a ghici viitorul); vergelat, s.,n. (obicei folcloric); vergelator, s.m. (persoană care intervine în obiceiul folcloric menţionat). – Din rom. provine ngr. βεργίτσα.
(Dicţionarul etimologic român)

várgă-de-áur (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

várga-ciobánului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

várgă s. f., (nuia) g.-d. art. vérgii, pl. vergi; (dungă) g.-d. art. vărgii, pl. vărgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vărgá vb., ind. prez. 1 sg. vărghéz, 3 sg. şi pl. vărgheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VARGA-PĂSTÓRULUI s. v. scăiuş, varga-ciobanului.
(Dicţionar de sinonime)

VARGĂ-DE-ÁUR s. v. splinuţă.
(Dicţionar de sinonime)

VÁRGĂ s. v. baghetă, beţişor.
(Dicţionar de sinonime)

VÁRGĂ s. 1. v. nuia. 2. v. băţ. 3. v. joardă. 4. băţ, coadă, nuia, prăjină, (reg.) beldie, paliţă, prăştină, rudă, sticiu. (~ undiţei.) 5. arbiu, vergea. (~ pentru curăţat puşca.) 6. v. dungă. 7. (BOT.) varga-ciobanului = a) (Dipsacus silvester) (reg.) scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b) (Dipsacus pilosus) v. scăiuş.
(Dicţionar de sinonime)

VĂRGÁ vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va var varg

Cuvinte se termină cu literele: ga rga arga