variantă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VARIÁNTĂ, variante, s.f. 1. Aspect (uşor) schimbat faţă de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acţiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obişnuit al acestui element. 2. Drum care ocoleşte (pe o anumită porţiune) traseul principal, ajungând în acelaşi punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VARIÁNŢĂ, varianţe, s.f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui şir statistic de experienţe, de la media aritmetică a şirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VARIÁNT//Ă ~e f. 1) Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acţiuni care variază parţial faţă de forma de bază. 2) lingv. Unitate lingvistică (cuvânt, îmbinare, pronunţie) care variază parţial faţă de normele literare. ~ stilistică. [Sil. -ri-an-] /<fr. variante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VARIÁNTĂ s.f. 1. Aspect particular, diferit faţă de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei acţiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obişnuit, dar care vizează acelaşi obiectiv. 2. (Lingv.) Formă a unui cuvânt diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic faţă de forma lui obişnuită sau etimologică. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].
(Dicţionar de neologisme)

VARIÁNŢĂ s.f. 1. Numărul factorilor de echilibru care pot varia independent fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (Statist.) Pătratul abaterii standard. [< fr. variance].
(Dicţionar de neologisme)

VARIÁNTĂ s. f. 1. aspect particular, diferit faţă de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acţiuni. 2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic faţă de forma lui obişnuită sau etimologică. 3. drum (canal) care ocoleşte traseul principal, ajungând în acelaşi punct final. 4. (biol.) individ, populaţie care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila (II, 3) în cadrul activităţii cercetate. (< fr. variante)
(Marele dicţionar de neologisme)

VARIÁNŢĂ s. f. 1. număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. (< fr. variance)
(Marele dicţionar de neologisme)

VARIÁNT, -Ă adj. care variază, schimbător, nestatornic. (< fr. variant)
(Marele dicţionar de neologisme)

variántă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variántei; pl. variánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

variánţă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

variánt adj. m., pl. variánţi; f. sg. variántă, pl. variánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VARIÁNTĂ s. 1. v. versiune. 2. (LINGV.) formă. (~ lexicală.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Variantăinvariantă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va var vari varia varian

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ianta rianta