vatală dex - definiţie, sinonime, conjugare
VATÁLĂ, vatale, s.f. Organ mobil al războiului de ţesut, care susţine spata şi permite dirijarea suveicii prin rost, menţinerea paralelă a firelor de urzeală şi îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s.f.] – Din bg. vatala (pl.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTÁLĂ s.f. v. vatală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VATÁL//Ă ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de ţesut. /<bulg. vatala
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătálă (-le), s.f. – Organ mobil al războiului de ţesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.
(Dicţionarul etimologic român)

vatálă s. f., g.-d. art. vatálei; pl. vatále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vătálă s. f., pl. vătále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VATÁLĂ s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de ţesut.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vat vata vatal

Cuvinte se termină cu literele: la ala tala atala