veștejire dex - definiţie, sinonime, conjugare
VEŞTEJÍ, veştejesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină veşted (1); a (se) ofili. 2. Refl. şi intranz. Fig. (despre oameni) A-şi pierde forţa, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veştezí, vb. IV.] – Din veşted.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VEŞTEJÍRE, veştejiri, s.f. Faptul de a (se) veşteji. [Var.: vestejíre s.f.] – V. veşteji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VESTEJÍ vb. IV v. veşteji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VESTEJÍRE s.f. v. veştejire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VEŞTEJ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se veştejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veşted
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VEŞTEJ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. /Din veşted
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

veştejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. veştejésc, imperf. 3 sg. veştejeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. veştejeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

veştejíre s. f., g.-d. art. veştejírii; pl. veştejíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VEŞTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.
(Dicţionar de sinonime)

VEŞTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.
(Dicţionar de sinonime)

VEŞTEJÍRE s. v. ofilire.
(Dicţionar de sinonime)

VEŞTEJÍRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ves vest veste vestej

Cuvinte se termină cu literele: re ire jire ejire tejire