veștezi dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÉŞTED, -Ă, veştezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau părţi ale lor) Care şi-a pierdut prospeţimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafeţe etc.) Pe care vegetaţia şi-a pierdut prospeţimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorât. 2. Fig. (Despre oameni şi despre părţi ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, şters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VEŞTEZÍ vb. IV v. veşteji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÉŞTE//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre plante) Care este fără vlagă şi frăgezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care şi-a pierdut prospeţimea fizică; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzură; şters; spălăcit. /<lat. vescidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

véşted (-dă), adj. – Ofilit, uscat. – Mr. veaştid. Lat. viscĭdus „acru, amar” (Cipariu, Principii, 395; Densusianu, Hlr., 39; Iordan, Dift., 119; REW 9271; cf. împotrivă Puşcariu 1877), cf. sard. biskidu „rînced”. Semantismul presupune o fază intermediară „trecut, stricat”. Der. din lat. *vescĭdus de la vescus „slăbit” (Candrea, Éléments, 13; Puşcariu 1877; Philippide, II, 661; Rosetti, I, 172) nu pare preferabilă. – Der. veşteji (var. înv. veştezi), vb. (a se ofili, a se usca).
(Dicţionarul etimologic român)

véşted adj. m., pl. véştezi; f. sg. véştedă, pl. véştede
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÉŞTED adj. 1. v. ofilit. 2. mort, uscat. (Frunză ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VÉŞTED adj. v. fanat, trecut.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Veşted ≠ viguros, viu, violent
(Dicţionar de antonime)

A se veştezi ≠ a-şi reveni, a se înviora
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ves vest veste vestez

Cuvinte se termină cu literele: zi ezi tezi stezi estezi