Dicţionar român explicativ - veac - sinonime, conjugare, dex, doom, neologisme

veac

veac veac
VEAC, veacuri, s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieţii materiale şi culturale. ♦ Loc. adj. şi adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moşi-strămoşi. ♢ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veşnicie, eternitate. ♦ Loc. Adj. De veci = etern, veşnic. ♦ Loc. Adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcţii negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. şi fam.) Viaţă, existenţă, trai. ♦ Expr. A-şi face (sau a-şi duce, a-şi trece, a-şi petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. şi (3, m) veci] – Din sl. věkŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VEAC, veacuri, s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieţii materiale şi culturale. ♦ Loc. adj. şi adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moşi-strămoşi. ♢ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veşnicie, eternitate. ♦ Loc. Adj. De veci = etern, veşnic. ♦ Loc. Adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcţii negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. şi fam.) Viaţă, existenţă, trai. ♦ Expr. A-şi face (sau a-şi duce, a-şi trece, a-şi petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. şi (3, m) veci] – Din sl. věkŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VEAC ~uri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. ~ul douăzeci. [Monosilabic] /<sl. vĕku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VEAC ~uri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. ~ul douăzeci. [Monosilabic] /<sl. vĕku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

veác (-curi), s.n. – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existenţă, viaţă. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ. – Der. vecie, s.f. (eternitate); vecinic (var. veşnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veşnicie), s.f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a vieţui, a trăi; înv., a trăi veşnic, a fi nemuritor).
(Dicţionarul etimologic român)

veac s. n., pl. veácuri (şi veci m. în expr. în ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

veac s. n., pl. veácuri (şi veci m. în expr. în ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:

SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.
(Dicţionar de sinonime)

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)

VEAC s. v. secol.
(Dicţionar de sinonime)

VEAC s. v. existenţă, timp, trai, viaţă, vreme, zile.
(Dicţionar de sinonime)

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)

VEAC s. v. secol.
(Dicţionar de sinonime)

VEAC s. v. existenţă, timp, trai, viaţă, vreme, zile.
(Dicţionar de sinonime)