vecin dex - definiţie, sinonime, conjugare

vecin

[Sinonime]
VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S.m. şi f. Persoană care trăieşte, locuieşte, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ♢ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S.m. Ţăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă sau să dea contribuţii în natură ori în bani; rumân, iobag. – Lat. vicinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VECÍN1 ~ă (~i, ~e) Care se află în vecinătate; situat la o distanţă relativ mică. Oraş ~. /<lat. vecinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VECÍN2 ~i m. 1) Persoană care trăieşte în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VECÍN3 ~i m. (în evul mediu) Ţăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului şi să aducă contribuţii în bani sau în natură; iobag; şerb; serv. /<lat. vecinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vecín (-nă), adj. – Bovin. Lat. vaccinus (Candrea). Se foloseşte numai în numele de plantă limbă vecină, s.f. (Scolopendrium vulgare).
(Dicţionarul etimologic român)

vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S.m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. viţin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Puşcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s.f. (femeie care locuieşte în apropiere); vecinătate (mr. viţinătate), s.f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenţi de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Puşcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s.f. (condiţia de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaş, s.m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus).
(Dicţionarul etimologic român)

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínă, pl. vecíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VECÍN adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaş, (reg.) megieş, mejdaş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieş, (înv. şi reg.) apropiaş, (Maram. şi nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraş, împrejurean, răzeş, răzoraş. (~ul meu de casă.) 4. s. v. iobag.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve vec veci

Cuvinte se termină cu literele: in cin ecin