velar dex - definiţie, sinonime, conjugare

velar

[Sinonime]
VELÁR1, -Ă, velare, adj.n. şi f., s.f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavităţii bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VELÁR2, velari, s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecţionarea şi repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiilor cu vele. – Cf. it. v e l a i o, fr. v o i l i e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VELÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. /<fr. vélaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VELÁR, -Ă adj. Consoană velară (şi s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire].
(Dicţionar de neologisme)

VELÁR s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecţionarea şi repararea velelor şi a tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].
(Dicţionar de neologisme)

VELÁR1 s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecţionarea şi repararea velelor şi a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)
(Marele dicţionar de neologisme)

VELÁR2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunţă prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

velár adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VELÁR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve vel vela

Cuvinte se termină cu literele: ar lar elar