velei

VÉLĂ, vele, s.f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acţiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcaţie cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcaţiunilor cu pânze. – Din it. vela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÉL//Ă ~e f. 1) Pânză care, sub acţiunea curenţilor de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcaţii cu pânze. /<it. vela
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vélă (-le), s.f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl.
(Dicţionarul etimologic român)

VÉLĂ s.f. Pânză de corabie; (p. ext.) ambarcaţie cu pânze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcaţii cu pânze. [< it. vela].
(Dicţionar de neologisme)

VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcaţii. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcaţii cu vele (1). (< it. vela)
(Marele dicţionar de neologisme)

vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÉLĂ s. (MAR.) pânză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VÉLĂ s. v. velier.
(Dicţionar de sinonime)