venetică dex - definiţie, sinonime, conjugare
VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, subst. I. S.m. şi f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri şi considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S.m. Veche monedă veneţiană din aur, care a circulat în trecut şi în ţările româneşti. ♢ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) şi tc. venedik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VENETÍ//C1 ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre persoane) Care este venit din altă parte; considerat străin în locul unde s-a stabilit cu traiul. /<ngr. venétikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VENETÍ//C2 ~ci m. înv. Monedă de aur veneţiană, cu circulaţie şi în alte regiuni. /<ngr. venétikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

venetíc (-că), adj. – 1. (Înv.) Veneţian, din Veneţia. – 2. (S.m.) Ducat veneţian. – 3. Străin, persoană venită din altă parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedikŭ, ceh. venátky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui veneţian, adj., din it. veneziano. – Der. veneţie (var. vineţie), s.f. (străinătate).
(Dicţionarul etimologic român)

venetíc s. m., pl. venetíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

venetícă s. f., g.-d. art. venetícei; pl. venetíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VENETÍC adj., s. 1. adj., s. v. străin. 2. s. străin, (prin Ban.) avenitură, (înv.) curbet, venitură. (Cine e acest ~?)
(Dicţionar de sinonime)

VENETÍC adj., s. v. veneţian.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Veneticbăştinaş
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ven vene venet veneti

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica etica netica