ventil
[Sinonime]
VENTÍL, ventile, s.n. Piesă care serveşte ca organ de închidere a unei supape. [Pl. şi: ventiluri] -Din germ. Ventil.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau maşini) Dispozitiv care serveşte ca organ de închidere şi deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].
(Dicţionar de neologisme)
VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ♢ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer şi având ca efect modificarea înălţimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil)
(Marele dicţionar de neologisme)
ventíl s. n., pl. ventíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau maşini) Dispozitiv care serveşte ca organ de închidere şi deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ♢ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer şi având ca efect modificarea înălţimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil)
(Marele dicţionar de neologisme)
ventíl s. n., pl. ventíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.
(Dicţionar de sinonime)