ventilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spaţiu închis prin deplasarea şi înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, ştiri, proiecte) A fi pus în circulaţie, a ajunge obiect de discuţie. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VENTILÁRE, ventilări, s.f. Acţiunea de a (se) ventila şi rezultatul ei; ventilaţie. – V. ventila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VENTIL//Á ~éz tranz. 1) (încăperi, spaţii închise) A curăţa de aerul viciat prin ventilaţie. 2) fig. (idei, noutăţi) A pune în circulaţie. /<fr. ventiler, lat. ventilare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilaţie. 2. (Fig.) A pune în circulaţie, a lansa (o idee, o ştire etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].
(Dicţionar de neologisme)

VENTILÁRE s.f. Acţiunea de a ventila şi rezultatul ei; ventilaţie. [< ventila].
(Dicţionar de neologisme)

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilaţie. 2. (fig.) a pune în circulaţie, a lansa (o idee, o ştire etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. şi pl. ventileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ventiláre s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.
(Dicţionar de sinonime)

VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ven vent venti ventil

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare tilare