ventilaţia

VENTILÁŢIE, ventilaţii, s.f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie. ♢ Ventilaţie pulmonară = proces fiziologic de circulaţie a aerului prin căile respiratorii şi plămâni, prin alternarea ritmică a inspiraţiei şi expiraţiei. 2. Sistem, aparat, instalaţie pentru realizarea ventilaţiei (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VENTILÁŢI//E ~i f. 1) v. A VENTILA. 2) Instalaţie specială pentru ventilarea şi răcorirea unei încăperi. [G.-D. ventilaţiei] /<fr. ventilation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VENTILÁŢIE s.f. Împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie. ♢ Ventilaţie pulmonară = circulaţia aerului prin căile respiratorii şi plămâni. ♦ Sistem, instalaţie care împrospătează aerul dintr-o încăpere etc. [Gen. -iei, var. ventilaţiune s.f. / cf. fr. ventilation, lat. ventilatio].
(Dicţionar de neologisme)

VENTILÁŢIE s. f. 1. împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie, aeraj. o ~ pulmonară = circulaţia aerului prin căile respiratorii şi plămâni. 2. sistem, instalaţie care împrospătează aerul într-o încăpere etc. (< fr. ventilation, lat. ventilatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

ventiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ventiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ventiláţiei; pl. ventiláţii, art. ventiláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VENTILAŢIE s. v. aerisire.
(Dicţionar de sinonime)