ventricule
[Sinonime]
VENTRÍCUL, ventricule, s.n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavităţi inferioare ale inimii sau cavităţile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece].
(Dicţionar de neologisme)
VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)
(Marele dicţionar de neologisme)
VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ventrícul s. n., pl. ventrícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VENTRÍCUL s. (înv.) talam.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)
(Marele dicţionar de neologisme)
VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ventrícul s. n., pl. ventrícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VENTRÍCUL s. (înv.) talam.
(Dicţionar de sinonime)