ventriloca

VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce s.m. şi f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mişca buzele şi fără a deschide gura, dând impresia că vorbeşte din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s.m. şi f.] – Din fr. ventriloque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VENTRILÓ//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. adjectival Persoană care poate vorbi fără a mişca buzele, cu o voce înfundată, ce pare a veni din burtă. /<fr. ventriloque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VENTRILÓC, -Ă s.m. şi f. Cel care poate vorbi fără a mişca buzele şi gura, dând impresia că vorbeşte din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)

VENTRILÓC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mişca buzele şi gura, dând impresia că vorbeşte din abdomen. (< fr. ventriloque)
(Marele dicţionar de neologisme)

ventrilóc s. m., pl. ventrilóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ventrilócă s. f., g.-d. art. ventrilócei; pl. ventrilóce
(Dicţionar ortografic al limbii române)