ventru

VÉNTRU, ventre, s.n. (Fiz.) Punct, linie, suprafaţă a unui sistem de unde staţionare, în care amplitudinea vibraţiei are valoare maximă. – Din fr. ventre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staţionare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
(Dicţionar de neologisme)

VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staţionare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
(Marele dicţionar de neologisme)

véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură.
(Dicţionar de sinonime)