verb

VERB, verbe, s.n. 1. Parte de vorbire care exprimă o acţiune sau o stare şi care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (Livr.; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din fr. verbe, lat. verbum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VERB ĕ n. lingv. 1) Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce indică acţiunea, starea sau existenţa unui obiect. ♢ ~ auxiliar verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse. 2) la sing. livr. Mod de exprimare prin cuvânt; limbaj. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERB s.n. 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare. 2. (Poet.; la sg.) Cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. [Pl. -be. / < lat. verbum, cf. fr. verbe].
(Dicţionar de neologisme)

VERB s. n. 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare. 2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. 3. (inform.) parte a unei instrucţiuni care precizează întrebările puse unui ordinator. (< fr. verbe, lat. verbum)
(Marele dicţionar de neologisme)

verb s. n., pl. vérbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VERB COPULATÍV s. (GRAM.) copulă.
(Dicţionar de sinonime)

VERB s. v. cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, termen, voce, vorbă.
(Dicţionar de sinonime)