verbal dex - definiţie, sinonime, conjugare

verbal

[Sinonime]
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparţine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VERBÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă. ♢ Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERBÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de un verb; propriu verbului. Desinenţă ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuţiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERBÁL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ♢ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].
(Dicţionar de neologisme)

VERBÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. o notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. o flexiune ~ă = conjugare (1). ♢ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROCES-VERBÁL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VERBÁL adj. oral. (Comunicare ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ver verb verba

Cuvinte se termină cu literele: al bal rbal erbal