verdict

VERDÍCT, verdicte, s.n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de juraţi în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia unui acuzat şi pe baza căruia se pronunţă sentinţa; p. ext. sentinţa unei curţi cu juraţi; p. gener. sentinţă judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VERDÍCT ~e n. 1) jur. Hotărâre a unei instanţe judecătoreşti asupra vinovăţiei acuzatului, dată pe baza deliberării juraţilor. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorităţi care nu admite contraziceri. /<fr. verdict
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERDÍCT s.n. 1. Răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. 3. Hotărâre, judecată (definitivă). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevărat, dictum – spus].
(Dicţionar de neologisme)

VERDÍCT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict)
(Marele dicţionar de neologisme)

verdíct s. n., pl. verdícte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VERDÍCT s. 1. v. sentinţă. 2. v. apreciere.
(Dicţionar de sinonime)