vergură dex - definiţie, sinonime, conjugare
VERGÚR//Ă ~e f. înv. Fată castă; fecioară. /<lat. virgula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vérgură (-re), s.f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Puşcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Puşcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla şi Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndeşte la un paralelism cu ţărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminaţie n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la acelaşi cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s.f., din fr. virginité.
(Dicţionarul etimologic român)

vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
(Dicţionar de sinonime)

VÉRGURĂ s. v. fată, fecioară, virgină.
(Dicţionar de sinonime)

VERGURĂ-ÎNVĂLÍTĂ s. v. chica-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ver verg vergu vergur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura gura rgura ergura