veronică dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOBÓRNIC, bobornici, s.m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase şi cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ Expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va împlini ceea ce doreşti. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preţ, neapărat. ♦ Nutreţ verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ♢ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajişte. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare şi cu flori verzi, care creşte pe fundul mării şi ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapiţerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaştei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită peţiolului lung) plutesc la suprafaţa apei, şi cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice uşă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta la ceva greu de obţinut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dinţate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creaţă = izmă-creaţă; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subţiri, cu frunze înguste şi flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată şi întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase şi flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă şi ramificată, cu frunze mari şi flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi şi albe-roşietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănăraşului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui şi seminţele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii şi cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase şi cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori brune-purpurii pe dinafară şi galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare şi flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse şi cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roşie = plantă erbacee cu tulpina roşiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate şi cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-şarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roşii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roşietice (Veronica latifolia); c) broscariţă; iarba-şopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale şi flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe faţa superioară şi pe margini păroase şi cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de puşcă. – Lat. herba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞOPÂRLÍŢĂ, şopârliţe, s.f. 1. Diminutiv al lui şopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuinţate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Şopârlă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VENTRILÍCĂ, ventrilici, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agăţătoare şi cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază şi ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÁRB//Ă iérburi f. 1) Orice plantă erbacee (sălbatică) cu frunze verzi şi flexibile (care serveşte, de regulă, drept hrană pentru animale). ♢ ~-creaţă mentă. ~a dracului tutun. ~ rea a) iarbă otrăvitoare; b) iarbă care invadează culturile, împiedicându-le să crească. ~a-fiarelor plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, având frunze opuse alungite şi flori albe, gălbui sau verzui. ~-grasă plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze cărnoase lucioase şi flori albe sau galbene, folosită în scopuri medicinale. ~-de-Sudan plantă erbacee exotică, cu tulpină erectă înaltă, cu frunze înguste şi lungi, cultivată pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbărie. ♢ Câfrunză şi ~ în număr extrem de mare. A căuta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a căuta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetaţie naturală sau cultivată de plante erbacee (de obicei de aceeaşi specie) mărunte şi dese. 4) Nutreţ din astfel de plante erbacee proaspăt cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞOPÂRLÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la şopârlă) Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze ovale şi cu flori albastre, dispuse în ciorchine. /şopârlă + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VENTRILÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care creşte prin regiunile cu climă temperată. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERONÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse şi cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietăţile ei antiscor-butice şi diuretice. /<lat. veronica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERONÍCĂ1 s.f. Plantă erbacee care creşte prin pajişti şi păduri, întrebuinţată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -şarpelui. [< fr. véronique].
(Dicţionar de neologisme)

VERONÍCĂ2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a şters faţa lui Cristos în timpul calvarului].
(Dicţionar de neologisme)

VERONÍCĂ3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. veronica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].
(Dicţionar de neologisme)

VERONÍCĂ1 s. f. plantă erbacee care creşte prin pajişti şi păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-şarpelui. (< fr. véronique)
(Marele dicţionar de neologisme)

VERONÍCĂ2 s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♢ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica)
(Marele dicţionar de neologisme)

VERONÍCĂ3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)
(Marele dicţionar de neologisme)

bobórnic s. m., pl. bobórnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárbă s. f., g.-d. art. iérbii; (buruieni) pl. iérburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şopârlíţă s. f., g.-d. art. şopârlíţei; pl. şopârlíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ventrilícă s. f., g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

veronícă s. f., pl. veroníci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOBÓRNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) şopârliţă, (reg.) pribolnic.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ s. v. praf de puşcă, pulbere.
(Dicţionar de sinonime)

IÁRBĂ s. (BOT.) iarba-broaştei (Hydrocharis mor-sus-ranae) = (reg.) limba-broaştei, muşcatul-broaştelor; iarba-cănăraşului (Phalaris canariensis) = (reg.) mei-lung, meiul-canarilor; iarba-ciutei (Doronicum austriacum) = (reg.) iarba-căprioarei, iarba-lupului; iarba-câinelui (Cynodon dactylon) = pir-de-ţelină, pir-gros, (reg.) costrei, curcubeu, pirău, iarba-vântului, iarbă-câinească; iarba-câmpului (Agrostis alba sau stolonifera) = (reg.) păiuş, iarba-vântului; iarba-fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) = (reg.) brilioancă, rânduniţă; iarba-găii (Picris hieracioides) = (reg.) amăruţă; iarba-osului (Helianthemum chemaecistus, vulgare etc.) = (reg.) ferăstrău, mălăoi, rujă; iarba-sfântului-Ioan (Salvia sclarea) = (reg.) şerlai; iarba-şarpelui = a) (Veronica latifolia) (reg.) şopârliţă, ventrilică; b) (Echium vulgare) (rar) viperină, (reg.) ochiul-mâţei; iarbă-albă (Phalaris arundina-cea) = (reg.) ierbăluţă, panglici (pl.), panglicuţă, iarba-boierului, iarbă-creaţă; iarbă-de-lingoare (Lysimachia punctata) = (reg.) gălbenele (pl.), floare-de-lingoare, mărul-cucului, rădăcină-de-lingoare; iarbă-de-mare = zegras; iarbă-de-ureche (Sedum maximum) = (reg.) oloisă, verzişoară, iarbă-grasă; iarbă-dulce (Polypodium vulgare) = (reg.) spasul-dracului; iarbă-grasă (Portulaca oleracea) = (reg.) graşiţă, porcină, iarbă-de-grădină; iarbă-mare = a) (Inula helenium) (reg.) oman, toaie; b) (Stellaria holostea) (reg.) coadă-de-găină; iarbă-puturoasă (Bifora radians) = puciognă, (reg.) scărişor, buruiană-pucioasă, buruiană-puturoasă; iarbă-roşie = a) (Polygonum persicaria) (reg.) iarba-puricelui; b) (Bidens cenuus) (reg.) cârligioară; iarbă-usturoasă (Teucri-um scordium) = (reg.) dumbeţ, ustoroi-de-lac.
(Dicţionar de sinonime)

ŞOPÂRLÍŢĂ s. (BOT.) 1. (Veronica chamaedrys) (reg.) sămcuţă. 2. (Veronica beccabunga) bobornic, (reg.) pribolnic. 3. (Parnassia palustris) şopâr-laiţă, şopârlică, (rar) parnasie, (reg.) plescaiţă, şopârlariţă. 4. (Prunella vulgaris) şopârlaiţă, busuioc-de-câmp, busuioc-roşu, busuioc-sălbatic, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră.
(Dicţionar de sinonime)

ŞOPÂRLÍŢĂ s. v. amăreală, iarba-şarpelui.
(Dicţionar de sinonime)

VENTRILÍCĂ s. (BOT.) 1. (Veronica toumefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit.
(Dicţionar de sinonime)

VENTRILÍCĂ s. v. iarba-şarpelui.
(Dicţionar de sinonime)

VERONÍCĂ s. v. sporiş, verbină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ver vero veron veroni

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica ronica