versificator
[Sinonime]
VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meşteşugul de a face versuri este mai evident decât inspiraţia poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].
(Dicţionar de neologisme)
VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ♢ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
(Marele dicţionar de neologisme)
versificatór s. m., pl. versificatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)
VERSIFICATÓR s. v. poet.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ♢ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
(Marele dicţionar de neologisme)
versificatór s. m., pl. versificatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)
VERSIFICATÓR s. v. poet.
(Dicţionar de sinonime)