verticil dex - definiţie, sinonime, conjugare

verticil

VERTICÍL, verticile, s.n. Mod de aşezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la acelaşi nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

verticíl ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VERTICÍL s.n. 1. Mod de aşezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar faţă de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].
(Dicţionar de neologisme)

VERTICÍL s. n. 1. mod de aşezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar faţă de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)
(Marele dicţionar de neologisme)

verticíl s. n., pl. verticíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ve ver vert verti vertic

Cuvinte se termină cu literele: il cil icil ticil rticil