vesel
[Sinonime]
VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziţie, voioşie. 2. Care produce veselie, înveseleşte; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioşie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) şi adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioşie, bună dispoziţie, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveseleşte; care aduce dispoziţie, voie bună. /<sl. veselu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel. – Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s.f. (voioşie, bună-dispoziţie; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveseleşte, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant).
(Dicţionarul etimologic român)
vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÉSEL adj. 1. v. glumeţ. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreţ, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) şi adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioşie, bună dispoziţie, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveseleşte; care aduce dispoziţie, voie bună. /<sl. veselu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÉSEL adj. 1. v. glumeţ. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreţ, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist
(Dicţionar de antonime)