vesmânt dex - definiţie, sinonime, conjugare
VEŞMẤNT, veşminte, s.n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veştmấnt, vestmấnt, vesmấnt s.n.] – Lat. vestimentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VESMẤNT s.n. v. veşmânt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VEŞM//ÂNT ~ínte n. pop. 1) Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentaţie. /<lat. vestimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

veşmînt (-mínte), s.n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veştmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veştemintu, megl. vişmint. Lat. vestῑmentum (Puşcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezenţa lui ş se datorează probabil unei faze intermediare *veştimînt (după Puşcariu, unei contaminări cu înveşte). – Der. veş(t)mîntărie, s.f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveş(t)mînta, vb. (a îmbrăca).
(Dicţionarul etimologic român)

veşmânt s. n., pl. veşmínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VEŞMÂNT s. 1. v. haină. 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~inte.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ves vesm vesma vesman

Cuvinte se termină cu literele: nt ant mant smant esmant