vestală

VESTÁLĂ, vestale, s.f. (La romani) Preoteasă care întreţinea focul sacru în templul zeiţei Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VESTÁL//Ă ~e f. 1) (la romani) Preoteasă care întreţinea focul sacru în templul zeiţei Vesta. 2) fig. livr. Femeie virtuoasă. /<fr. vestala, lat. vestalis, it. vestale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiţei Vesta, care întreţinea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale].\r\n
(Dicţionar de neologisme)

VESTÁLĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiţei Vesta, care întreţinea focul sacru în templul acesteia. ♢ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

vestálă s. f., g.-d. art. vestálei; pl. vestále
(Dicţionar ortografic al limbii române)