veste dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÉSTĂ, veste, s.f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci şi fără guler, purtat de bărbaţi sub haină şi de femei peste bluză. – Din fr. veste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÉSTE, veşti, s.f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoştinţa cuiva; ştire, informaţie. ♢ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neaşteptate. ♢ Expr. A da de veste = a aduce la cunoştinţă, a înştiinţa, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăţi ştii? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ♢ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÉST//Ă ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croşetată, fără mâneci şi fără guler, care se poartă peste cămaşă şi acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÉST//E veşti f. Informaţie care se aduce la cunoştinţa cuiva; ştire; noutate; mesaj. ♢ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neaşteptate; deodată. A da de ~ a anunţa; a înştiinţa. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ♢ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veştii] /<sl. vĕsti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

véste (-şti), s.f. – 1. Ştire, noutate, zvon. – 2. Faimă. Sl. vĕstĕ „faimă” (Miklosich, Lexicon, 122; Cihac, II, 455), de la vidĕti, viždą „a vedea”, cf. poveste, vedenie. – Der. vesti, vb. (a anunţa); vestit, adj. (faimos, celebru); vestitor, adj. (care anunţă, care vesteşte); prevesti, vb. (a anunţa, a prezice), din sl. prĕdŭvĕstiti; prevestitor, adj. (care prezice, profetic); vestnic, s.m. (trimis), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul şi spatele până la talie şi este purtat (de bărbaţi) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].\r\n
(Dicţionar de neologisme)

VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler şi fără mâneci. (< fr. veste)
(Marele dicţionar de neologisme)

véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

véste s. f., g.-d. art. véştii; pl. veşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÉSTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)
(Dicţionar de sinonime)

VÉSTE s. 1. v. ştire. 2. mesaj, ştire, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~ ...) 3. v. informaţie. 4. cunoştinţă, informaţie, ştire, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, ştiinţă. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.)
(Dicţionar de sinonime)

VÉSTE s. v. strigări, vestiri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ve ves vest

Cuvinte se termină cu literele: te ste este